Cunoaşte nevoile şi problemele Timişoarei. A pus în practică cu succes prima strategie de dezvoltare generală a zonei Timişoara. A realizat lucrări de anvergură în domenii în care zeci de ani nu s-a făcut nimic: refacerea şi extinderea infrastructurii tehnico-edilitare şi de transport, modernizarea şcolilor, repararea spitalelor, construcţia de locuinţe, înlocuirea mijloacelor de transport în comun, reabilitarea clădirilor din cartierele istorice ale Timişoarei.

Vrea să ducă la bun sfârşit ceea ce a început: modernizarea şi dezvoltarea oraşului nostru. În cele trei mandate ale sale a demonstrat că prin muncă, perseverenţă şi continuitate, problemele pot fi rezolvate. Modelul Timişoara - economic, politic sau administrativ  -, recunoscut ca atare în ţară şi în străinătate, este rezultatul eforturilor administraţiei Ciuhandu.

A adus Timişoara în frunte şi este singurul care poate să o menţină acolo, pentru că are echipa şi susţinerea de care oraşul nostru are nevoie.

 

Gheorghe Ciuhandu: “Noi am redactat un material cu Timişoara, la 20 de ani de la Revoluţie, pe care vi l-a trimis zilele trecute şi dumneavoastră. Nu am văzut să fi apărut pe undeva, deşi ambasadorul german m-a felicitat pentru problemele pe care le ridic. Se pare că este important doar pentru mine şi pentru ambasadorul german. Am recapitulat acolo în câteva puncte ceea ce credem noi că nu s-a întâmplat în 20 de ani de la Revoluţie şi ce credem noi că ar trebui să se întâmple. Nu îmi leg mari speranţe că se va întâmpla, după modul în care a început şi evoluează guvernarea. Cel puţin în anul care vine nu cred că va fi foarte bine pentru noi. Politizarea va continua, aşa ca până acum, va fi o chestiune fără scrupule, probabil că PDL, în virtutea experienţei pe care o are de dinainte de 1989, va continua în acelaşi fel. Eu sunt foarte sceptic. Cu descentralizarea cred vor fi mari probleme, căci se intenţionează o recentralizare la nivelul bugetului central a cheltuielilor allocate la nivelul comunităţilor locale. Probabil se va aloca preferenţial, vom vedea ce va ieşi. Ce pot să spun până acum e că nici unul din cele 12 proiecte care erau prevăzute în Protocolul pentru Timişoara nu se regăseşte în agenda guvernamentală. De aceea o să îi invit pe domnii parlamentari de Timişoara ca pe data de 28 decembrie să avem o întâlnire la primărie, la ora 10. Noi am semnat acel Parteneriat pentru Timişoara pornind de la unele necesităţi ale Timişoarei şi ale Timişului, care nu sunt politice. Că şi le-au însuşit anumite forţe politice care întâmplător guvernează şi Timişoara, e altceva. Dar parteneriatul rămâne deschis şi pentru alţii, cu condiţia să şi-l însuşească. Doar că în programul anunţat acum de dl Boc eu nu am auzit de aceste proiecte. Cu domnii parlamentari vrem să discutăm şi să le spunem ce credem că ar trebui făcut pentru Timişoara. Căci nici legat de evenimentele organizate cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la Revoluţie nu am primit un ban de la guvern, în ciuda promisiunilor pe care le-a făcut dl Boc când a fost aici, spunând că Timişoara merită să îi fie alocaţi bani. De aceea sunt foarte sceptic. Cu parlamentarii dorim să avem o discuţie constructivă, pornind de la realităţile locale şi perspectivele de viitor. Poporul roman trebuie să îşi însuşească acest vot care, dincolo de fraudare, a certificat această conducere a statului. Noi o respectăm şi le dorim un an mai bun, deşi în această privinţă eu am unele îndoieli.” Viorel Sasca: “Aş vrea să spun câteva cuvinte despre ce se întâmplă cu acest nou guvern. M-a surprins graba cu care s-a anunţat includerea proiectului Roşia Montană în programul de guvernare. Acest proiect nu doar că e controversat, dar specialiştii spun că e un pericol ecologic pentru zona respectivă. Oare ce i-a manat atât de repede să facă acest lucru? Nu poţi să nu faci legătura cu recent terminata campanie electorală şi cheltuielile acestei campanii. Metoda de extracţie a aurului cu cianură este una extrem de periculoasă. Mă întreb cum vor reuşi să elimine cianura complet din pământul respectiv după extracţie? Ce se întâmplă în cazul unor calamităţi naturale, al unor ploi intense? Ei ne spun cât de rău arată zona şi aceasta ar fi singura soluţie de dezvoltare a zonei. Eu nu cred că e singura soluţie şi nu cred în această grabă. Să facă public proiectul şi să aibă loc o discuţie a specialiştilor asupra lui. Vine dl Baltazar, care nu cred că e specialist în domeniul mineritului sau chimiei şi spune cât de valoros e acest proiect. Continuă o manipulare ordinară. Cred că acest proiect a fost lansat acum pentru că au nişte datorii şi acum, de sărbători, atenţia opiniei publice e îndreptată în altă parte. E o manevră ordinară de manipulare, extrem de periculoasă. Aş vrea să vorbesc de manipulare şi privind Revoluţia. După 20 de ani, ca să explice cumva acea diversiune din seara zilei de 22 şi din zilele următoare, vin şi spun că a existat o reţea de rezistenţă armată care a intrat în funcţiune. Cine era comandantul acestei reţele şi cine a dat ordin ca aceasta să intre în funcţiune? Eu am serioase îndoieli şi toţi cei care au studiat problema, la fel. Ştim că au fost arestaţi din aşa-zişii terorişti, ştim că au fost predaţi armatei şi armata i-a eliberat. Ştim că au fost arestaţi falşi terorişti, chiar bătuţi, cum a fost fostul handbalist Dan Marin, care atunci era ofiţer la Ministerul de Interne, cred şi a fost prins, bătut şi prezentat atunci pe postul naţional ca fiind terorist. Diversiunea aceasta continuă. Adevărul e că armata a tras, se ştie din cine erau formate acele dispozitive şi în Timişoara şi în Bucureşti. Comandanţii ştiau foarte bine pe cine au în dispozitiv. Dacă au fost oameni şi din alte structuri, Miliţie sau Securitate, să o spună. Dar până la proba contrarie, e clar că aceste dispozitive au fost ale armatei. Cine a tras, trebuie să ştie cu exactitate. Înseamnă că oamenii care au dat ordin atunci şi au tras încă ocupă poziţii cheie în armată sau viaţa punblică şi încă sunt protejaţi. Asta e concluzia pentru că după 20 de ani nu se face lumină în această situaţie, nu se spune concret cine a tras. În privinţa diversiunii de după 22 decembrie, după informaţiile noastre a fost implicată DIA (Direcţia de Informaţii a Armatei), care avea toată tehnica necesară, oameni peste tot şi putea să organizeze acea diversiune. Atunci au murit mai mulţi oameni decât au murit din ordinul lui Ceauşescu. Iar cei care au făcut asta trebuie să îşi asume responsabilitatea morţilor de după fuga dictatorului. Pentru că toate forţele de represiune ale regimului comunist au spus că sunt de partea Revoluţiei: Armata, Securitatea, Miliţia. Dacă toţi erau de partea Revoluţiei, cu cine se lupta Armata? Ajungem la ultima diversiune majoră, prin care ni se spune că în România erau atunci 24.000 de nu se ştie ce agenţi, trimişi de Uniunea Sovietică, o parte fiind din Moldova. Se spune că au stat 6 luni. Unde au stat aceştia? Nu puteau să fie în comune şi oraşe mici, acolo imediat vezi orice persoană străină. În oraşele mari, la fel, nu aveai cum să cazezi atâtea persoane. Numai 500 dacă veneau în Timişoara, nu mai existau locuri de cazare. Eu mă întreb cum poate să spună aşa ceva dl Roman. E clar că au existat unii agenţi infiltraţi, în orice revoluţie există astfel de agenţi. Dar nu la acest nivel. Din păcate, chiar şi în Timişoara aceste manipulări prind. Îmi spun unele persoane că oamenii arşi la crematoriu erau agenţi şi de aceea au fost arşi. Au fost timişoreni şi au fost identificaţi, se ştie cine sunt. Sunt două variante pentru care au fost arşi: una e că în ei rămăseseră gloanţe, nu se vedeau găuri de ieşiri, iar alta e că aceia care i-au luat credeau că încă nu fuseseră identificaţi, nu aveau legată la braţ o plăcuţă cu numele. Dl Romeo Bălan susţine a doua variantă, numai că unii dintre cei morţi, chiar dacă nu aveau agăţată de braţ o plăcuţă cu numele, fuseseră identificaţi. Lucrurile se cunosc, dar manipulările persistă. Nici timişorenii nu ştiu aceste adevăruri.” Gheorghe Ciuhandu: “Eu m-am uitat la înregistrările de acum 20 de ani, de la televiziune şi, post factum, îţi dai seama clar că a fost o manipulare. A apărut Chiţac şi alţii alături de el de parcă erau la defilare, Chiţac, care trăsese la Timişoara cu o săptămână înainte. Spunea că Armata e cu noi, ficţiuni, parcă era pe altă lume. Nici nu mă mir că românii nu se trezesc, căci trăiesc după impresiile de atunci. Dacă oamenii ştiu că Iliescu i-a eliberat şi i-a scăpat de Ceauşescu, e greu să îi convingi că, de fapt, s-a întâmplat altceva. Tragedia e că manipularea continuă. Eu am vorbit cu dl Emil Constantinescu săptămâna trecută şi mi-a spus nişte lucruri, iar eu nu am motive să îi contest punctul de vedere juridic. Mi-a spus că la Timişoara vinovăţiile sunt clare: există acele structuri administrativ-politce, care au intrat în judecată în ianuarie 1990: cu prim-secretari, cu şefi de miliţei, de securitate, care au fost condamnaţi. Acum au fost condamnate şi structurile militare, ceea ce înseamnă Stănculescu, Chiţac şi Ministerul Apărării Naţionale, în solidar cu aceştia. Aşadar, la Timişioara, din acest moment se poate trage linie şi, mergând pe filiera comandamentului de la comanda garnizoanei şi până la ultima unitate, pe baza jurnalelor de luptă ale unităţilor, se poate reconstitui totul foarte clar. Dl Constantinescu face un apel în acest sens, iar eu mă asociez acestui apel. Cine se simte nedreptăţit să acţioneze statul roman în judecată, iar statul să plătească. Ei încă nu vor să recunoască faptul că la Timişoara, pornind de la o revoltă, s-a ajuns la o revoluţie, câtă vreme s-a intrat în structura puterii, Comitetul Judeţean de partid, Prefectura şi Consiliul Judeţean, câtă vreme s-a constituit o conducere şi o structură politică. Eu cred că oamenii care au fost implicaţi şi au avut de suferit ar trebui să se adreseze în instanţă, căci suntem declaraţi un stat de drept. Statul să plătească, pentru că e clar că armata a tras într-o voioşie, cel puţin în Timişoara, până în 20 decembrie, iar după 22 decembrie e o chestiune care trebuie lămurită clar. Nu ştiu dacă aţi văzut o înregistrare a unei conferinţe de presă a FSN, în care erau doamna Cornea, domnul Brucan şi domnul Mazilu. A apărut la un moment dat un reporter de pe vremea lui Ceauşescu, impacientat că iese lumea în stradă. Lumea ieşea pentru că oamenii şi-au dat seama, după 2-3 zile în Bucureşti, că vor să confişte comuniştii Revoluţia. Şi atunci au făcut o manipulare de cea mai joasă speţă. Brucan a sărit ca ars, pe doamna Cornea au oprit-o să vorbească şi s-a suspendat conferinţa de presă, căci în staţiile de metrou se adunaseră oamenii care îşi dădeau seama că pun comuniştii mâna pe putere. Dacă tot avem un preşedinte, din comunist declarat, anticomunist, ar trebui să îşi asume şi răspunderea aceasta. Căci dacă tace în continuare cum au tăcut alţii, atunci concluzia e foarte clară.”