Situaţia în care s-a ajuns poate fi explicată destul de simplu. Vorbim de o necesitate care derivă dintr-un calcul economic şi tehnic. Noi în momentul de faţă producem la 312 de lei gigacaloria şi o facturăm către populaţie cu 162 de lei, de unde rezultă o diferenţă de 150 de lei/gigacalorie. De la bugetul local, dacă suportăm 10%, conform prevederilor legale, mai vin 31 de lei, dar rămâne o diferenţă de 119 lei la fiecare gigacalorie. O mică parte din această diferenţă este acoperită din subvenţii de la bugetul de stat – atunci când vin şi dacă vin. De exemplu, pentru anul 2010, deşi suma fundamentată este de peste 51 de milioane de lei, prevăzuţi în bugetul de stat sunt doar 21 de milioane – o sumă mult prea mică pentru a acoperi diferenţa dintre preţul de producţie şi preţul de livrare. În ritmul acesta şi la o producţie de peste 700.000 de gigacalorii pe an, este normal că societatea Colterm poate intra într-o stare de insolvabilitate. Noi nu putem gestiona un serviciu în care la fiecare gigacalorie sunt pierderi.

Cunoaşteţi, cu siguranţă, faptul că până în 2015 avem obligaţia să echilibrăm preţul de producţie al gigacaloriei cu preţul de facturare. Nu este vorba de dorinţa noastră aici, este o cerinţă pe care ne-o impune economia de piaţă şi apartenenţa la Uniunea Europeană.

În iulie 2009, când am venit cu proiectul de hotărâre de Consiliu Local privind majorarea preţului cu care gigacaloria să fie facturată către populaţie la 187 de lei – proiect care a fost aprobat în cele din urmă, dar atacat în contencios de prefect – am atras foarte clar atenţia asupra a ceea ce riscăm dacă nu facem această majorare. Procesul verbal al respectivei şedinţe de Consiliu poate fi consultat, şi atunci am zis aşa:

„Sunt nişte realităţi economice pe care oraşul Timişoara nu le poate evita şi de care trebuie să ţină cont. Dacă nu aş fi venit cu acest proiect de hotărâre m-aţi fi putut acuza de inconştienţă sau de rea voinţă, pentru că ne-am fi trezit în luna ianuarie sau februarie cel târziu cu serviciul compromis. Deci, dacă vreţi, putem rămâne la 162 gigacaloria, dar nu mai avem nici un fel de garanţie că acest serviciu public va fi subvenţionat şi va fi apt să livreze agent termic şi apă caldă. Până acuma nu cred că timişorenii au avut de ce să se plângă. Din punctul meu de vedere sunt cu conştiinţa împăcată că v-am spus realitatea. Fac apel să judecaţi cu capul şi nu cu sentimentul, pentru că aici trebuie să fim raţionali dacă vrem să menţinem serviciul. Există un risc pe care eu personal nu doresc să mi-l asum, ca această societate, Colterm, pe care am preluat-o în condiţiile pe care le ştiţi, să nu mai poată furniza căldură, respectiv apă caldă. Nu putem lucra într-un sistem economic deficitar şi vremea comunismului a apus”.

Care este situaţia Colterm în momentul de faţă? Conform bugetului local votat în martie 2010, trebuie să alocăm către Colterm subvenţii de 25.000.000 de lei. Până la data de 19 mai, am virat 14.600.000 de lei, adică mai mult de jumătate din sumă, restul urmând a fi achitaţi în tranşe săptămânale de câte 500.000 de lei, acesta fiind disponibilul existent. Hotărârea de consiliu local privind majorarea preţului gigacaloriei la 187 de lei este atacată în contencios – fapt care a dus la neîncasarea unei sume de 10.920.000 lei, aferentă unei producţii de 777.236 gigacalorii în sezonul 2009/2010. De la bugetul de stat se pare că nu se vor mai aloca bani de subvenţii până în trimestrul al patrulea.

Orice discuţii vizavi de cum funcţionează societatea Colterm trebuie să pornească de la această idee: nu ai cum să funcţionezi şi să şi câştigi bani în momentul în care tu vinzi un produs la jumătate din preţul pe care îl plăteşti tu pentru acel produs. Noi compensăm atât cât putem din această diferenţă, însă nu avem cum să o compensăm în totalitate. Iar situaţia în care suntem este este cauzată tocmai de cei care au votat împotriva hotărârii de consiliu local şi de cei care, ulterior, au atacat-o în contencios. Deşi clamează interesul timişorenilor, aceste persoane acţionează cu bună ştiinţă pentru distrugerea societăţii Colterm, tocmai în detrimentul cetăţenilor Timişoarei, doar pentru a obţine nişte avantaje politice pe care, personal, nu pot să le înţeleg.

Că toată discuţia este una strict politică o dovedeşte faptul că în oraşe unde sunt primari PDL şi unde preţul gigacaloriei este de mult timp mult mai mare decât în Timişoara nu a existat nici un fel de discuţie de genul celor de la Timişoara – iar ca exemple pot fi amintite Arad 207,22 lei/Gcal, Târgovişte 200 lei/Gcal, Suceava 178 lei/Gcal, Tîrgu Mureş 186 lei/Gcal, Botoşani 183,50 lei/Gcal.