Cunoaşte nevoile şi problemele Timişoarei. A pus în practică cu succes prima strategie de dezvoltare generală a zonei Timişoara. A realizat lucrări de anvergură în domenii în care zeci de ani nu s-a făcut nimic: refacerea şi extinderea infrastructurii tehnico-edilitare şi de transport, modernizarea şcolilor, repararea spitalelor, construcţia de locuinţe, înlocuirea mijloacelor de transport în comun, reabilitarea clădirilor din cartierele istorice ale Timişoarei.

Vrea să ducă la bun sfârşit ceea ce a început: modernizarea şi dezvoltarea oraşului nostru. În cele trei mandate ale sale a demonstrat că prin muncă, perseverenţă şi continuitate, problemele pot fi rezolvate. Modelul Timişoara - economic, politic sau administrativ  -, recunoscut ca atare în ţară şi în străinătate, este rezultatul eforturilor administraţiei Ciuhandu.

A adus Timişoara în frunte şi este singurul care poate să o menţină acolo, pentru că are echipa şi susţinerea de care oraşul nostru are nevoie.

 

Gheorghe Ciuhandu: „Vinerea trecută a avut loc o şedinţă a BNC, la Târgovişte, în cadrul căruia dl Doru Năsui, prim-vicepreşedinte al PNŢCD, a prezentat o situaţie a stadiului negocierilor pentru soluţionarea amiabilă a blocajului în care se află partidul de aproape doi ani. Noi ne-am reafirmat, la Târgovişte, dorinţa de a ajunge la o reconciliere şi am hotărât să cerem organizaţiilor teritoriale să sprijine procesul de reconciliere şi să înceapă, acolo unde există organizaţii paralele, dialogul cu ceilalţi ţărănişti. Nu ştiam atunci că preopinentul nostru, Miluţ, luase hotărârea să demisioneze. A doua zi am auzit ştirea. Dl Miluţ a renunţat la ceva ce i-am cerut de mult să renunţe, căci oricum era clar că nu mai reprezenta pe nimeni, eventual pe sine, ştampila şi câţiva din jurul lui. Noi credem că e momentul cel mai potrivit pentru reconciliere. În planul partidului, omul care s-a opus cel mai mult şi care a căutat prin toate mijloacele să îşi păstreze o putere iluzorie a plecat. Apoi, cel desemnat ca succesor nu are nici un fel de autoritate şi credibilitate în partid. Din punct de vedere al situaţiei ţării, a venit timpul să trecem în PNŢCD peste aceste rupturi pe care nu noi le-am creat, să revenim la o structură unitară, bazată pe un congres şi pe alegeri de organe reprezentative, care să înceapă dialogul cu alte partide. Căci în ţară e evident că am ajuns la un faliment al guvernării actuale. Noi credem că avem un plus de credibilitate, pentru că de cel puţin zece ani suntem în opoziţie, iar reformele pe care le-am făcut în 1997 au creat bazele unei dezvoltări pe care s-a clădit, atât cât s-a putut. Credem că pentru PNŢCD există o şansă, în măsura în care populaţia aşteaptă altceva, aşteaptă să vină oameni care nu sunt amestecaţi în diverse lupte politice. PNŢCD poate veni cu variante, soluţii în plan politic şi economic. Eu personal cu dl Pavelescu nu am ce discuta. Noi avem o comisie de negociere, să vedem ce se va întâmpla, sperăm să mergem pe o cale constructivă. Noi am dori să încetăm procesele. Cel puţin într-un proces, până acum, am avut câştig de cauză, s-au făcut plângeri penale, inclusiv împotriva mea, care au fost respinse. Ar fi de dorit, însă, să evităm acest lung şir de procese. Legat de ultimele evenimente, salutăm Legea Lustraţiei, pe care am susţinut-o de la început, din 1990. Cetăţenii Timişoarei, prin Proclamaţia de la Timişoara, apoi PNŢCD, prin contribuţia lui George Şerban şi a celorlalţi parlamentari PNŢCD, au susţinut această lege. A fost clar încă de atunci că ţara nu poate merge înainte cu aceeaşi oameni, iar ce se întâmplă acum certifică acest lucru. Regret, însă, că legea, din păcate, nu mai vizează anumite categorii, aşa cum erau propuse în varianta PNŢCD şi chiar în varianta votată de Senat în urmă cu 5 ani, ca să nu mai vorbesc de Proclamaţia de la Timişoara. Concret, legea nu mai vizează activiştii comunişti şi ofiţerii de securitate, ci doar persoanele care au ocupat funcţii de conducere retribuite de PCR. Cu alte cuvinte, dispare categoria preşedinţilor UTC etc, iar aici dl Boc iese din calcule. Dispar şefii sau adjuncţii misiunilor comerciale româneşti, iar aici probabil vizat era dl Băsescu. Dispar şi cei care se ocupau cu valuta şi traficau operaţiunile valutare în folosul regimului comunist, iar aici intră dl Stolojan. Cu toate acestea, este o victorie morală, care întăreşte un principiu, acela de curăţire a acestei societăţi. Că lustraţia se referă acum la un picior de lemn, e altceva. Dacă era făcută acum 20 de ani, nu parcurgea poporul purgatoriul pe care îl parcurge acum. Trebuie să ne gândim cu recunoştinţă la George Şerban şi la toţi cei care au promovat legea în toţi aceşti ani. Aveţi ataşat un istoric al Legii Lustraţiei, ca o reamintire a parcursului acesteia. Dl Stanca a avut un rol foarte important în promovarea legii, alături de alţi parlamentari ai PNŢCD şi îi voi da cuvântul.” Teodor Stanca: „Nu mă voi pronunţa prea mult asupra formei actuale a legii. Eu vreau să reamintesc că, de la Proclamaţia de la Timişoara şi până în acest moment, nu a fost un vid total privind interesul pentru această lege. Au fost mai multe încercări. Una fost în 1994, a dlui Constantin Ticu Dumitrescu. Apoi a fost încercarea noastră, în 1999, după dispariţia lui George Şerban. Eu m-am implicat pentru că eram coleg de partid cu dl Şerban şi colaboram foarte bine. După dispariţia lui, colegii au venit la mine, fiind convinşi că dl Şerban a pregătit ceva, căci nu apucase să depună proietul de lege. Am găsit materialele, le-am finalizat şi proiectul a pornit pe un curs în Parlament A fost repartizat la comisia de specialitate. Din păcate, proiectul a fost repartizat la Comisia de Drepturile Omului, unde era Dan Marţian preşedinte, care ar fi trebuit să devină o persoană lustrabilă şi a încercat pe toate căile să întârzie raportul. Pe de altă parte, trebuia obţinute avize, care erau obligatorii. La Consiliul Legislativ era dl Valer Dorneanu, care pentru prima dată şi-a permis să nu facă observaţii de tehnică legislativă, ci să intre în filosofia legii, într-un raport absolut comunist. Dl Dorneau, un viitor lider marcant al PDSR (căci în anul următor a devenit preşedinte al Camerei Deputaţilor), a desfiinţat acest proiect de lege, cu o logică grosolană şi comunistă. El consideră că, de fapt, nu sistemul a fost vinovat de toate crimele, ci anumite persoane, care au vinovăţii personale. Aşadar, cei care s-au născut atunci aveau opţiunea de a se înscrie în partid, nu aveau alte opţiuni şi nu li se poate reproşa că au fost comunişti, căci acesta era sistemul de stat. Proiectul nu a trecut atunci. Acum a trecut pentru că preşedintele Băsescu, atunci când a condamnat comunismul, a spus că va ieşi şi Legea Lustraţiei, iar PDL bineînţeles că s-a conformat. În plus, presiunea societăţii civile a crescut an de an. Eu am satisfacţia că proiectul a trecut, că e un câştig moral. Câţi vor fi lustraţi după o asemenea perioadă de timp, rămâne de văzut, rămân sceptic în ceea ce priveşte efectele ei pe viitor.” Viorel Sasca: „E mai bine mai târziu decât niciodată. Dar, din păcate, efectele legii, cele pe care le-am dorit (de rupere de trecutul comunist), nu se mai fac simţite, sunt minime. Remarc cu tristeţe că aprobarea acestei legi, acum, din partea PDL, e ca urmare a unui joc politic. Astfel se abate atenţia de la problemele majore cu care se confruntă ţara. Celor care s-au luptat 20 de ani ca această lege să apară li se dă o satisfacţie, dar dintr-un calcul politic. Se abate atenţia de la criza în care ne aflăm, se încearcă introducerea unei fisuri între cele două partide care luptă împotriva PDL (PNL şi PSD). Din aceste motive, nu ne putem bucura, dar, cum a spus dl Diaconescu, măcar a apărut şi măcar s-a închis un subiect, chiar dacă într-un mod care nu ne satisface. Am avut o discuţie cu colegii din CJT şi ne-am dus la dl preşedinte Ostaficiuc, pentru a reuşi să promovăm, măcar în Timiş, o politică în interesul judeţului. În acest scop, am programat o întâlnire, săptămâna viitoare, între Executivul Primăriei Timişoara şi cel al CJT, fiecare grup politic fiind reprezentat, întâlnire în care vom aborda o serie de probleme care privesc dezvoltarea Timişului şi a Timişoarei. Se va discuta pe marginea Planului Integrat de Dezvoltare, a locaţiei Centrului Intermodal de Transfer Mărfuri, a parteneriatului între CJT şi PMT pentru dezvoltarea aviaţiei utilitare, problema finanţării sportului şi a culturii. Dacă vom reuşi să avem o viziune comună de finanţare în aceste ultime două domenii, va fi foarte bine, căci acestea au de suferit în această perioadă de criză. În funcţie de rezultatul discuţiilor, se pot face rectificări de buget şi să corectăm acolo unde este cazul.” Gheorghe Ciuhandu: „M-aţi întrebat despre colaborarea cu PNL. Relaţia cu PNL se discută şi se stabileşte la noivel de şefi de partide, iar dl Sârbu s-a întâlnit recent cu dl Crin Antonescu. Dacă dl Jichici are alte opinii decât mine, asta nu înseamnă că relaţia dintre PNŢCD şi PNL e pe cale de a se rupe. O să discutăm cu dl Robu, despre competenţele şi atribuţiile pe care fiecare partid le are. Eu aş dori să existe o mai bună sincronizare, atât la nivelul CLT, cât şi al CJT. Şi PNL ar trebui să îşi facă o analiză în interior şi, dacă există membri care nu reprezintă părerea conducerii, atunci e problema PNL ce atitudine ia. Noi, la nivelul PNŢCD, am mers pe angajamentele noastre, atât la nivel de CLT, cât şi de CJT. Noi ne-am întâlnit vineri şi am stabilit să avem ieri o altă întâlnire, pentru a ajunge la acelaşi numitor referitor la proiectul ce vizează impozitele şi taxele locale, lucru care nu s-a mai întâmplat. Aşadar, e normal să lămurim unele lucruri, căci suntem într-o alianţă şi e normal să colaborăm. Când apar astfel de situaţii, ele trebuie discutate şi rezolvate. Am stabilit ceva de comun acord şi mi se pare normal să respectăm ce am stabilit.”