În 1 iunie 2008, timişorenii mi-au oferit pentru a patra oară încrederea lor, alegându-mă în funcţia de primar al municipiului Timişoara. Eram conştient, din momentul anunţării rezultatelor, că mă aşteaptă o misiune extrem de grea. Faptul că am câştigat alegerile din primul tur mă obligă în mod deosebit faţă de cei care mi-au dovedit în acest fel încrederea în mine, în echipa mea şi în oferta electorală pe care am prezentat-o.

Fără nici un fel de falsă modestie, doresc să spun că am avut cea mai complexă şi mai realistă ofertă electorală pentru momentul anului 2008. Din păcate, multe dintre cele pe care atunci le-am crezut posibile nu s-au putut realiza. Cauzele sunt multiple, şi pleacă, în primul rând, de la lipsa unei descentralizări administrative şi autonomii locale reale şi de la alocarea fondurilor de la bugetul central pe criterii strict politice şi politicianiste. Eşecul actualei guvernări a făcut ca, în ultimii doi ani, ţara să fie îndatorată către FMI, să ne confruntăm cu o criză economică, socială şi morală fără precedent. Evident, în condiţiile date, nu tot ceea ce părea posibil la nivelul anului 2008 mai este probabil să fie rezolvat acum, în 2010.

Cu toate acestea, am avut şi o serie de realizări, care nu s-ar fi putut atinge fără o colaborare în general bună între executiv (primari şi viceprimari) şi o parte din legislativ (consiliul local). Este adevărat, au existat şi unele sincope, sincope care derivă dintr-o campanie electorală începută mult înainte de vreme de către unele forţe politice din Consiliul Local. De asemenea, trebuie să subliniez că multe dintre realizări nu le-am fi făcut fără parteneriatul cu cetăţenii oraşului, pe baza unui plan de dezvoltare bine pus la punct. Am propus o abordare responsabilă a administraţiei publice locale, punând interesul cetăţenilor deasupra intereselor personale sau de partid. În mod firesc, a continuat transpunerea în practică a proiectelor prioritare prevăzute în Conceptul Strategic de Dezvoltare Economică şi Socială a Zonei Timişoara, deoarece consider că doar prin continuarea proiectelor începute se poate ajunge la realizarea lor completă şi implicit la asigurarea unei dezvoltări coerente a oraşului şi a zonei în care trăim.

Totuşi, nemulţumirile sunt cele mai mari în această perioadă, iar la acest capitol aş putea să trec relaţia pe care o avem cu Prefectura Judeţului Timiş, relaţie din cauza căreia numeroase proiecte care ar fi ajutat la dezvoltarea Timişoarei au ajuns să fie blocate în diferite instanţe. Tot la capitolul nemulţumiri poate fi trecută şi relaţia cu actualul guvern care, la fel ca şi precedentele, nu sprijină sub nici o formă proiectele Municipiului Timişoara, drept pentru care, la fel ca de fiecare dată în ultimii 10 ani, suntem nevoiţi să ne descurcăm în toate domeniile doar pe speze proprii.

Însă, cu toate că Timişoara merge înainte singură, fără nici un fel de sprijin, dacă cineva o să ia acum oferta electorală pe care am propus-o în anul 2008 şi o compară cu Raportul Primarului pe anii 2008 şi 2009, la care să adauge ceea ce s-a făcut în 2010, va putea să vadă cât am realizat în aceste condiţii dificile din ceea ce am promis.