Valuri de desfiinţări de instituţii culturale ne lovesc zi de zi – am auzit de Filarmonica din Arad, de Opera din Constanţa, altele şi altele urmează după ele. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene portocalii tac mâlc, acceptând măsura discreţionară a guvernului Boc ca pe un lucru inevitabil.
Ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, în cel mai autentic mod de comportament al unui secretar de partid comunist, refuză să asculte orice argumente şi intră în istorie răstindu-se la primarul Timişoarei cu deja celebrul „Daţi-i afară!”. De cine vorbea ministrul Blaga? De oamenii care, prin munca lor, fac să funcţioneze Filarmonica Banatul, Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely, Teatrul German de Stat şi Casa de Cultură a Municipiului Timişoara. Ce folos o să aducă României această epurare masivă? Guvernul oricum nu dădea nici un leu pentru plata salariilor angajaţilor de la instituţiile de cultură. În schimb, după reducerea de personal, va trebui să plătească indemnizaţii de şomaj. Nu se va face nici un fel de economie la bugetul de stat, dimpotrivă: se vor cheltui mult mai mulţi bani decât până acum. În plus, va scădea nivelul de trai, va scădea puterea de cumpărare, implicit va scădea produsul intern brut, iar România se va afunda într-o criză economică fără precednt în ultimii 60 de ani. Şi, de parcă nu ar fi destul, mai ucidem şi singurul lucru cu care ne putem mândri: cultura.
Toată lumea tace, vocea nimănui nu se face auzită, nimeni nu susţine ceea ce ar trebui să fie un demers de bun simţ: salvarea culturii româneşti. Singurul care pare să continue această luptă este primarul Timişoarei. Astăzi, de Ziua Rezistenţei Anticomuniste din Banat, Gheorghe Ciuhandu s-a adresat din nou primului ministru, în încercarea de a opri efectele devastatoare ale OUG 63. O ordonanţă care distruge Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, distruge poliţia Comunitară, slăbeşte administraţia locală şi, poate cel mai grav lucru, desfiinţează instituţiile culturale care dau amprenta Timişoarei de oraş multicultural.
Mă întreb unde este astăzi acel aşa-zis „grup consultativ” al oamenilor de afaceri care au sărit ca arşi când a fost vorba de alocarea unor sume modice pentru reabilitarea patrimoniului arhitectural al oraşului, dar care nu suflă o vorbă când riscăm să rămânem fără nişte instituţii pe care nici măcar comuniştii nu şi-au permis să le desfiinţeze? Unde sunt toate ONG-urile de doi bani care încearcă să blocheze orice proiect al municipalităţii, teoretic „în interesul cetăţeanului”, dar care atunci când însăşi inima acestui oraş este atinsă par a fi intrat în pământ? Unde sunt aplaudacii lui Băsescu, Boc & Comp., care sar în sus de bucurie la orice „succesuri” ale actualei guvernări, dar care acum nu mai ies în public? Unde sunt culturnicii Traian Ungureanu, Horea Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Marcel Tolcea, Mircea Mihăieş? Ce cred ei despre acest genocid cultural?
Citeam pe un blog o frază cutremurătoare: „Nu vreau să ajung să le spun peste câţiva ani copiilor mei că Timişoara obişnuia să fie un oraş cultural”. Însă în această situaţie vom ajunge dacă nu ne alăturăm cu toţii acestui demers – repet, de bun simţ. Pentru noi este vorba de salvarea culturii Timişoarei. Însă nu în ultimă instanţă, vorbim de salvarea culturii României.